Lucrul cu Shapefile-uri în QGIS
2026-03-02
Shapefile este cel mai vechi și încă cel mai răspândit format de schimb de geodate. În ciuda limitărilor (maximum 2 GB, 10 caractere pe numele atributului, un singur tip de geometrie pe fișier), Shapefile este susținut de absolut toate sistemele GIS.
Exportul din osm2cdr.ru
La exportul în Shapefile primești o arhivă ZIP cu mai multe fișiere:
.shp— geometria obiectelor.dbf— datele atributive (etichetele OSM).shx— indexul spațial.prj— descrierea sistemului de coordonate.cpg— codificarea (UTF-8)
Importul în QGIS
- Dezarhivează arhiva ZIP într-un folder separat.
- În QGIS: Strat → Adaugă strat → Adaugă strat vectorial.
- Indică fișierul
.shp. QGIS va prelua automat celelalte fișiere. - Verifică sistemul de coordonate în proprietățile stratului (implicit WGS 84).
Sarcini tipice în QGIS
- Hărți tematice — colorarea obiectelor după atribute (tipul clădirii, clasa drumului).
- Zone tampon — calculul zonelor de accesibilitate în jurul școlilor, spitalelor, stațiilor.
- Suprafețe și perimetre — calcul automat prin calculatorul de câmpuri.
- Analiza prin suprapunere — intersecția straturilor pentru identificarea teritoriilor care îndeplinesc criteriile.
- Ieșire cartografică — machete de tipărit cu legendă, scară grafică și grilă de coordonate.
GeoPackage ca alternativă
Pentru proiectele noi recomandăm formatul GeoPackage (.gpkg). Este un fișier unic, fără limitările Shapefile: nume lungi de atribute, mai multe tipuri de geometrie, dimensiune până la un terabyte. QGIS lucrează cu GeoPackage la fel de simplu ca și cu Shapefile.